Daca eram...

Mi s-a parut destul de interesant acest "test",
si adevarul este ca mi-a luat ceva timp sa il completez;)) :

Zodia mea este: Rac si asta se reflecta in tot ceea ce fac.

As vrea: sa pot sa zbor.

Păstrez: amintiri.

Mi-aş fi dorit: ca uneori sa pot opri timpul.

Nu-mi place: sa fiu mintita.

Mă tem: de gandaci.

Aud: ganduri.

Îmi pare rău: ca am ranit personele la care tin.

Îmi place: sa ma plimb prin ploaie.

Nu sunt: proasta.

Dansez: oricand am chef si nu-mi pasa ce zic cei din jur.

Niciodată: nu spun ca iubesc daca nu o fac cu adevarat.

Păr: de culoare necunoscuta, si cret :))

Plâng: cand nu ma vede nimeni, asa nu incearca nimeni sa ma opreasca.

Nu-s întotdeauna: cu picioarele pe pamant.

Nu-mi place la mine: ca ma subestimez.

Sunt confuz: uneori.

Am nevoie: de incredere in sine.

Ar trebui: sa fim mai sinceri, sa iubim mai mult…

Dacă eram un anotimp: eram toamna, cand totul moare pentru a-si da sansa de a deveni mai bun.

Dacă eram o luna: as fi fost decembrie, luna care ne aduce din nou impreuna si a parfumului de portocala.

Dacă eram o zi a săptămânii: as fi fost luni pentru ca imi plac inceputurile pline de emotie.

Dacă eram o parte a zilei: as fi fost rasaritul.

Dacă eram un animal marin: as fi fost un delfin.

Dacă eram un animal de uscat: as fi fost o puma neagra.

Dacă eram o virtute: eram speranta.

Dacă eram o planetă: eram Venus.

Dacă eram un lichid: as fi fost dulce.

Dacă eram o piatră: eram casanta.

Dacă eram un metal: eram lipsit de stralucire dar foarte valoros.

Dacă eram o pasăre: m-as fi bucurat de inaltul cerului.

Dacă eram o plantă: as fi avut spini si un parfum atragator.

Dacă eram o stare a vremii: as fi fost o ploaie de vara.

Dacă eram un instrument: as fi fost un pian.

Dacă eram un sentiment: eram dragoste.

Dacă eram un cântec: eram cantecul pe care imi danseaza viata.

Dacă eram un film: as fi fost o poveste.

Dacă eram un gust: as fi fost dulce-acrisor

Dacă eram o aromă: as fi fost mirosul de cafea dimineata.

Dacă eram o culoare: as fi fost culoarea cerului la apus.

Dacă eram un material: as fi fost un material rezistent.

Dacă eram o parte a corpului: eram buzele.

Dacă eram un drog: as fi creat dependenta, dar n-as fi ucis.

Dacă eram un accesoriu: as fi fost un inel.

Dacă eram o expresie a feţei: as fi fost cel mai sincer zambet.

Dacă eram un personaj de desene animate: eram Ratusaca cea urata ;))

Dacă eram o formă: eram un cerc

Dacă eram un număr: eram numarul 3, intotdeauna un numar magic. 

Dacă eram o mașina: aveam viteza.

Dacă eram o haină: eram o camasa.

Dau mai departe regula celei (cris) de la care am preluat testul si anume: "Daca l-ai citit, il faci!"

Decizii

Totul in jur este o continua alegere. Asta e clar. Ce nu trece de alegere punem in spatele sortii. Asa ne simtim sufletul eliberat de pacatul deciziei si putem zambi liberi.

Dar pana la urma cred ca nu deciziile sunt cele dureroase ci urmarile. Asa ca cercul vicios porneste si se termina tot la noi. Cand totul merge bine, avem noroc; cand toate se naruiesc zicem ca am avut ghinion.

Si atunci ce facem cu libera alegere?? Pana unde suntem vinovati de gand si de unde incepe sa arate cel de sus cu degetul?

Partea interesanta a deciziilor este ca numai cele cu final neasteptat ne dau tema de gandire pe cand cazurile fericite par uneori anormal de normale. Atat de repede ne obisnuim cu binele incat, atunci cand dispare pentru o secunda ne si plangem...

Mi-e sila de lasitate si as vrea sa pot privi zambind toate cele grele. Numai ca uneori e nevoie de mai mult decat un zambet... si nici macar nu pot zambi fals...

Cineva spunea ca nu oamenii devin ingeri, ci ingerii pedepsiti devin intr-un final oameni. Si mi se pare cea mai crunta pedeapsa. Poate de aici porneste faptul ca trecerea noastra prin aceasta lume este limitata de timp. Un fel de pedeapsa la care nu poti face recurs.

Si, apoi, neinvatandu-ne cu aripi revenim in esafod aparent inocenti dar cu constiinta mereu incarcata de tot mai multe masti... Sau poate cat suntem oameni avem acele mult-prea-pure aripi din care pierdem la fiecare greseala cate o pana pana atunci cand, ajungem prea usori, nu ne mai putem controla gandurile si ne izbim crancen de stele cautand refugiul sub o alta materna pereche de aripi.

Dar...oare toti purtam aripi albe?? Sau sunt in asorteu cu interiorul fiecaruia???