Cineva spunea ca nu oamenii devin ingeri, ci ingerii pedepsiti devin intr-un final oameni. Si mi se pare cea mai crunta pedeapsa. Poate de aici porneste faptul ca trecerea noastra prin aceasta lume este limitata de timp. Un fel de pedeapsa la care nu poti face recurs.

Si, apoi, neinvatandu-ne cu aripi revenim in esafod aparent inocenti dar cu constiinta mereu incarcata de tot mai multe masti... Sau poate cat suntem oameni avem acele mult-prea-pure aripi din care pierdem la fiecare greseala cate o pana pana atunci cand, ajungem prea usori, nu ne mai putem controla gandurile si ne izbim crancen de stele cautand refugiul sub o alta materna pereche de aripi.

Dar...oare toti purtam aripi albe?? Sau sunt in asorteu cu interiorul fiecaruia???